O AUTOBIOGRAFIE LITERARA A SCRIITORULUI

OPERA ,TULBURATOARE,A LUI ALEXANDRU NEMOIANU CUPRINDE SI UN SCURT TEXT AUTOBIOGRAFIC,DE FAPT „O POVESTE DESPRE O VIATA TIPICA”PENTRU TRADITIA CARTURARILOR BANATENI.SUNT CUPRINSE AICI CATEVA DIN CELE MAI STABILE REALITATI ALE LUMII ROMANESTI,DESPRE CARE ALEXANDRU NEMOIANU A SCRIS CU VIRTUOZITATE,SI ,IN ACELASI TIMP,RASFRANGEREA LOR IN SUFLETUL SCRIITORULUI,DE O PURITATE PRECUM A CERULUI SENIN.O LECTURA PASIONANTA,UN MODEL DE REFLECTIE MORALA.

_____________________________________________________

ALEXANDRU TOMA NEMOIANU

AUTOBIOGRAFIE

Alexandru Toma Nemoianu, născut în 28 Aprilie, 1948 în Bucureşti, strada Pucini 4, cartierul Floreasca. (Partea de nord a Bucureştiului, o parcelărie nouă, într-o mahala veche.)

Părinţii: Tatăl: Virgil Kamil Nemoianu, avocat. Născut în 10 Octombrie, 1908 în Mehadia, Banat. Fiul lui Virgil Nemoianu, medic în Mehadia şi al Elizabethei, născută Knejevici, învăţătoare dintr-o familie sârbească din Varset.

Virgil Nemoianu a avut o carieră productivă de avocat şi Secretar General al Uniunii Sindicatelor Exportatorilor de animale (l 936-1948). A avut venituri bune. Venirea comunismului l-a aruncat în anonimat. Jurist consult la Fabrica de Medicamente Galenica. (Veniturile şi le suplimenta vânzând prudent din bunurile ce le-a putut salva; terenuri, casă, bijuterii). Decedat în Noiembrie, 1993.

Mama, Victoria Nemoianu, născută Boldea. Născută în 8 Aprilie, 1918 în Bijlejina (Bosnia-Herţegovina). Fiica lui Romulus Boldea (atunci Căpitan K.u.K) şi Otiliei Boldea (născută Bauer, din familie fruntaşă de colonişti germani).

Doi fraţi.

Virgil Petre, n. l2 Martie, 1940. Scriitor, eseist, Profesor Universitar în România şi SUA (Universitatea Catolică din Washington DC). Căsătorit cu Anca Tifescu, un fiu, Virgil Martin.Virgil (Pilu) a avut un rol decisiv în formarea intelectuală a lui Alexandru Nemoianu şi apoi în viaţa lui.

Romulus Pavel, n. 21 Martie, 1943. Medic veterinar, căsătorit cu Elena Tetu. Doi fii Liviu şi Florin.

Naşii de botez au fost Petre şi Silvia Nemoianu. (Petre Nemoianu a fost avocat, om politic şi scriitor şi a fost mentorul lui Virgil Nemoianu, tatăl lui Alexandru). În 1948 a fost arestat şi moare în închisoarea din Aiud.

Primii ani au fost în casa din Puccini 4. Era un adevărat trib. Pe lângă familia imediată erau, în gospodărie comună şi sora Victoriei Nemoianu, Silvia măritată Cincheza, Coriolan Cincheza, născut în Mehadia şi fiica lor Otilia Mihaela,cu şase săptămâni mai mare decât Alexandru, n. în 15 Martie, 1948. Cu Otilia, Alexandru a fost mereu prieten, şi coleg de grădiniţă, şcoală primară, generală, liceu şi apoi mereu până în ziua de azi. Ulterior în casă a venit şi Mircea Pora, nepotul lui Virgil Nemoianu, care a rămas prieten cu Tani (numele sub care este cunoscut Alexandru Nemoianu până azi). Părinţii lui erau Dr. Iuliu Pora şi Aurora (sora cea mai tânără a lui Virgil Nemoianu). În casa lor din Topolovatul Mare era o linişte şi ordine remarcabilă şi acolo trăia şi Valeria Ionescu (sora mai mare a lui Virgil Nemoianu) al cărei soţ, notarul Gheorghe Ionescu din Teregova, fusese împuşcat de comunişti, fiind unul dintre conducătorii mişcării de partizani din Banat.

Otilia a urmat merceologia şi s-a măritat cu avocatul Ioan Gheorghe Bârsan, care a fost cel mai bun prieten al lui Alexandru din anii liceului şi până în ziua de azi.

Prin 1950 Alexandru primeşte porecla Tani sub care este cunoscut prietenilor până azi. (Numele Tani a fost derivat din Sani cum l-a numit Roza Kovacs, „Lala”).

Din 1952 a mers la grădiniţa Floreasca având între educatoare pe Doamnele Popovici, Bacioiu şi Rădulescu. Era o grădiniţă cu program redus de patru ore.

Dintre colegi îmi amintesc de fraţii Coca şi Relu Rasoi şi o fată grasă. Bonturica. Mai eram prieten şi cu Mihăiţă Gruescu şi fratele lui Şerbănică. (Dintr-o bună familie din Turnu Severin decisiv scăpătată). Prieten mai eram cu Sandra Reininger, fiica compozitorului cu acelaşi nume şi a vestitei „Pussy” Calimachi. Între copii mai erau Gabriela Dardan şi Sasa Kilisky.

Anii erau dominaţi de teama de comunism.

Verile erau petrecute în Borloveni, Valea Almajului, în casa Boldea. Acolo Tani a deprins noţiunile fundamentale şi acel loc ş-a considerat mereu, „casă”.

Urmează Şcoală Primară şi Liceul în Bucureşti. Liceul „Ion Luca Caragiale” (fost „Titu Maiorescu”) ,pe Calea Dorobanţilor. (Cu o întrerupere de un an, clasa a şasea, urmată la Liceeul „C.A. Rossetti”, din Floreasca. Un an apăsător şi neplăcut. Acolo îi cunoaşte pe Nicos Alevras. Din părinţi de comunişti greci refugiaţi în România. Un băiat de care se făcea mult haz. Altcum simpatic.)

Are învăţătoare pe enorma evreică Clara Weiss, apoi pe baba Prisacaru (o moldoveancă scârboasă), şi Olimpia Neder (făgărăşancă iute şi cam curvă). În Liceu se împrieteneşte cu Ion (Pupu) Bârsan. Mai are legături cu unii colegi, Sorin Butoi, Aurel Cojocaru, Liviu Tupran, Mircea Soceanu, Mihăiţă Guruescu, Olimpiu Ignuţă, Aurel Rasoi, Constanţa Vaida şi Vera Vezendean. (În acei ani o scrisoare hazlie semnată „boşorogii trandafirii” ajunge să fie anchetată de către Securitate. Din fericire nu s-a întâmplat nimic rău. Dacă s-ar fi întâmplat un an mai devreme cu siguranţa am fi fost arestaţi şi condamnaţi.)

În 1966 devine student al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti pe care o absolvă în 1971. Dintre colegi: Sergiu Iosipescu, Mihnea Berindei şi George Iordan îi sunt prieteni, mai are legături ocazionale cu Mihai Gheorgon, Mihai Rollea, Adrian Năstase şi Editha Bodo.

Participă la şantiere arheologice în Maramureş. Şantiere conduse de către Radu Popa. Eminent istoric ce îi va fi şi mentor. Atunci cunoaşte şi pe istoricul Banatului I.D. Suciu care îi va îndruma spre istoria Banatului. În acest context va scrie şi lucrarea de diplomă, „Banatul în veacul al XVIII-lea”. O lucrare de bună calitate.

În 1970 se însoară cu Larissa Gabriela Puşcaşu. Cu ea se împrietenise din anul al doilea de facultate, împreună au mers pe şantiere arheologice şi practic au fost mereu nedespărţiţi. Larissa era născută în Bucureşti dar în întregime aparţinea satului mamei ei, Ciuguzel, Alba. Acolo a şi crescut cu mama ei, Suzana, sora ei, Maria Victoria sub îngrijirea bunicilor materni Aron şi Măria. Tatăl ei, Romeo Puşcaşu (care a fost ţinut circa treisprezece ani în temniţele bolşevice ca legionar şi unde s-a comportat cu demnitate) nu a avut nici un fel de influenţa semnificativă asupra ei.

În August 1971 amândoi sunt repartizaţi la Muzeul de Istorie al României (Muzeul Naţional, printr-o relaţie a lui Virgil (Pilu) Nemoianu). Acolo vor lucra până în August 1981 când sunt daţi afara ca urmare a cererii de plecare definitivă din ţară, în SUA. Între prietenii buni au fost Liviu Petculescu, Vlad şi Milena Protopopescu (prin care cunoaşte şi pe tatăl Milenei, admirabilul Luca Dumitrescu, cunoscut în lunga lui detenţie de şaisprezece ani, pentru comportamentul eroic ca „Leul”) Alexandru Oancea, Aurora Anghel, Anca Păunescu, Radu Coroama, Georgel Trohani, Lucia Marinescu, Lucica Chitescu. Merge la săpături arheologice la Cetăţeni (Muscel), Piua Petrii (Ialomiţa), Voivezi (Bihor), Gura Sada şi Micia (Hunedoara). Din 1977 este supus, atât el cât şi soţia lui, la aspre persecuţii din pricina aşezării definitive în SUA a lui Virgil (Pilu) Nemoianu. În 16 Iulie, 1977 se naşte fiul său Andrei Toma. Ca urmare a persecuţiilor insuportabile în 1981 depune cerere de plecare definitivă în SUA. Atât el cât şi Larissa sunt concediaţi şi ameninţaţi cu evacuarea, arestarea etc.

Vreme de un an şi patru luni trăiesc din ajutorul generos dat de către părinţii lui Alexandru Nemoianu. Majoritatea vremilor periculoase o petrec în Borloveni unde sunt sprijiniţi de familiile prietene şi vecine (mai ales Ion Banus).

În 3 Decembrie, 1982 părăseşte, împreună cu Larissa şi Andrei Romania. Vreme de două săptămâni stau la Roma, în casa celei mai bune prietene a Larissei, Teresa Maddalena, căsătorită cu admirabilul Ştefan Ionescu şi în 16 Decembrie, 1982 ajung în SUA (Silver Spring, Maryland).

Începe imediat să lucreze, întâi chelner la restaurantul „Roma” şi apoi la hotelul „Vista” (unde are venituri bune). Larissa începe şi ea să lucreze curând la diferite magazine, casieră etc. În Ianuarie 1983 se mută într-un apartament din localitatea Hyattsville, Maryland, o altă suburbie, foarte dubioasă, a capitalei SUA, Washington DC.

În aceeaşi perioada relaţiile cu Pilu se răcesc dramatic pentru a fi întrerupte, practic definitiv, în Iunie 1983.

În August 1984 este angajat secretar/arhivist al „Centrului de Studii şi Documentare al Românilor-Americani” din Jackson, Michigan, în vecinătatea imediată a Episcopiei Romano Ortodoxe de la „Vatra Românească” de către Arhiepiscopul Valerian D. Trifa care, curând, va fi silit în exil portughez. O nouă etapă începe în viata lui şi a familiei lui.

Lucrează cu pasiune la dezvăluirea trecutului comunităţii romano-americane şi este creatorul conceptului de continuitate în modelul existenţial românesc.

Este redactor al publicaţiei Centrului, „Information Bulletin”, unde publica sute de articole şi studii. În paralel începe să publice în publicaţii din SUA şi Canada: „Cuvântul Romanesc”, „Meridianul Romanesc”, „Lumea Libera”, „Origini”, „Foaie”, „America”, „Solia” din România „Tribuna” (Cluj), „Actualitate” (Lugoj), „Almajana” (Bozovici). Publica volumele: „Istoria Societăţii Unirea Romanilor” (în colaborare cu Eugen Raica), Detroit, 1996 şi singur: „Cuvinte despre Românii-Americani”, I (1997), vol. II (1999), „Borloveni” (1999); „Bucureşti, Puccini 4 şi Împrejurimi”(2000), „În America, la Vatra Românească” (2001), „Întâmplări şi Vise” (2002), „Tărâmuri” (2003), „Acum” (2004), „Treziri” (2005), „SemneleVremii”(2005).

La Centru leagă prietenie cu, Petru Lupşor, Arhiepiscopul Nathaniel, Diaconul David Oance, Eugen Raica, John Santeiu şi Traian Lascu pentru care, a avut sentimente de specială prietenie şi respect. Tot în acei ani se împrieteneşte cu scriitorul Aurel Sasu din Cluj care îi va influenţa mult şi ajută în cariera publicistică. Din 2003 este prieten şi colaborează cu scriitorul Artur Silvestri.

Din 1990 va merge mereu în România şi în special la Borloveni, în casa Boldea a cărei comoştenitor este. Se va împrieteni şi colabora cu Profesorii Iosif Bacila şi Pavel Panduru. În acelaşi timp consolidează prietenia cu Ion Banus din Borloveni.

Larissa a făcut o foarte frumoasă carieră de profesor de istorie şi antropologie la Jackson Community College, iar Andrei a terminat eminent Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Michigan, AnnArbor.

Nota.

Aspecte în detaliu despre viaţa lui Alexandru Nemoianu sunt cuprinse în mai toate volumele lui.(Mai ales în „Bucureşti; Puccini 4 şi împrejurimi”, „Borloveni” şi „În America .la „Vatra Românească”.)

%d blogeri au apreciat: