„Despre marginalizare“

Intotdeauna cei care au cautat sa faca bine,ceeace este cuvincios,ceeace se cuvine, au fost „marginalizati”,asezati la marginea din afara a „valorilor” promovate de catre cutare stapanire vremelnica.Nici nu se putea altcum daca vom tine seama ca ,mai devreme ori mai tarziu,orice stapanire omeneasca va face rau si ca,in aceste conditii, a nu fi complice la rau inseamna,minimal,sa fi macar sufleteste si intotdeauna de partea celor care „pierd” si a Adevarului.Cateva lucruri se cuvine sa fie  reamintite.
Adevarul nu salasuieste in „majoritate” si niciodata in majoritatea celor carora o stapanire le da glas.De fapt persista o enorma si distrugatoare confuzie in ce priveste intelegerea conceptului de „Adevar”.
Este comun acceptat  cum ca „Adevarul” ar fi suma unor principii sau  a unor stari.Nimic mai fals.
Adevarul este o Persoana si relatia cu El este intotdeauna personala.Atunci cand  am avea macar banuiala ca relatia nu este personala este semn ca ne aflam cazuti in ispita si in hotarul minciunii.
Ca Adevarul este o Persoana,si nu suma unor „principii”limpede ne-o infatiseaza o alta imprejurare.
Suma unor principii nu poate sa iubeasca,nu poate sa se jertfeasca si nu poate sa miluiasca.Dar o „Persoana” poate sa faca toate cele amintite si o si face;ieri,astazi,intotdeauna.Iar cu asta ajungem la un alt fapt.
Cei care stau pentru Adevar vor fi intotdeauna  impinsi la margine,nebagati in seama si finalmente persecutati direct si brutal.Nici nu poate fi altcum caci ei sunt cei „alesi”,”sarea pamantului” care,daca si-ar pierde gustul nu ar mai fi de nici un folos.
 

ALEXANDRU NEMOIANU

%d blogeri au apreciat: