Despre libertate

In ultima vreme tot mai multi sunt aceia care inteleg prin „libertate” accesul la bunurile lumesti. O greseala mai mare nici nu este cu putinta. Ravna dupa bunuri lumesti, setea dupa ele, este o cursa a sistemului consumarist si este probabil cea mai degradanta forma de sclavie, nu numai fizica dar mai ales duhovniceasca. Subordonarea patimasa a fiintei, fizice si duhovnicesti, dorintelor si lacomiei pamantesti nu inseamna decat acceptarea robiei lumii cazute si clipei repede trecatoare. Aceasta stare nu are nici o legatura cu libertatea.

Libertatea este darul asezat asupra omului de catre Dumnezeu si acest dar arata nesfarsita dragoste, grija si respect a Celui ce sta deasupra vietii si mortii pentru lucrul minilor Lui. Dar libertatea omenesca inseamna si o enorma responsabilitate a fiecaruia dintre noi; libera voie ne poate aseza in moarte sau in viata.Minunat este ilustrata starea absoluta a acestei libere voi omenesti in iconografie.

In icoana care il infatiseaza pe Mantuitor ca batand la „poarta” inimii noastre, acea poarta are deschizatoarea doar in interior, la voia noastra.Mantuitorul nu sileste pe nimeni, doar cei care vor il primesc sa isi aseze salas in inimile lor. De aceea singura libertate pe care o avem, singurul mod in care ne putem chema liberi,este prin a face Voia lui Dumnezeu si asta nu inseamna a urma o lista de „porunci” ci inseamna a le trai, a fi copartasi, „pentru ca litera ucide, dar duhul face viu” (II Corintieni,3,6). Aceasta inseamna a participa la fiinta, la existenta iar altminterea este a cadea in neant.

Suntem liberi si chemarii lui Dumnezeu ii putem raspunde prin da sau prin nu. Dar „nu” ne va osandi la infernale despartiri si faramitari, iar „da” ne va trece in infinitul comuniunii cu ceilalti in Voia lui Dumneze. Acolo unde trupurile si cele ale lumii se fac tot mai mici si mai neansemnate iar harul ce se aseaza in noi ne duce,prin credinta, nadejde si dragoste, din intelegere in intelegere si din lumina in lumina.

%d blogeri au apreciat: