„Re-barbarizarea – un simptom”

În ianuarie 2004, în miez de noapte, în casa lui din Borlovenii Vechi, prietenul meu Ion Bănuş a fost atacat sălbatec şi a scăpat cu viaţă prin minune, datorită tăriei lui de caracter. Dacă el ar fi spus, sub tortură, cele ce ticăloşii care l-au atacat doreau să afle, fără îndoială că ar fi fost ucis. Faptul că Ion a îndurat suferinţa, câştigând timp, a dat posibilitatea satului să se mobilizeze, ceea ce le-a făcut pe bestii să fugă îngrozite.

Cei care l-au atacat au acţionat în manieră „commando”. Erau înarmaţi, echipaţi de asalt, cu măşti pe faţă. Este evident că ei erau profesionişti ai răului, ţinând de o organizaţie mai mare de răufăcători. Este foarte posibil ca acele bestii să fi avut un „informator”, o iscoadă în sat şi o gazdă. Este iarăşi posibil ca ei să fi fost în cârdăşie cu cei care, de câţiva ani, fac trafic de carne vie spre spaţiul iugoslav, folosind ca „paravan” una dintre crâşmele satului (In acest context, este limpede că lipsa de fermitate morală a satului în legătură cu dezmăţul acelei crâşme şi neruşinarea patroanei, descendentă a uneia dintre familile decăzute ale satului, care fusese asociată cu bestialităţile comuniste, este greu plătită azi şi în viitorul imediat de către întreaga comunitate). Dar, aproape sigur este că acei bandiţi sunt parte a unei reţele care acţionează dinspre şi în cârdăşie cu bandele de răufăcători din spaţiul iugoslav. Într-un context mai larg, ce s-a întâmplat în Borlovenii lui Ion Bănuş este un simptom al rebarbarizării lumii şi o indicaţie despre ceea ce este „noul imperiu” al lumii.

În locurile unde, din 1990 încoace, noul imperiu (i. e. SUA) a lovit fără milă nu a rămas decât prăpăd, ruină, haos şi fărădelege. Bande de răufăcători bântuie şi terorizează o populaţie îngrozită şi adusă la marginea disperării (Cazul cel mai fioros este al „generalului” Dotsum din Afganistan. Un monstru sadic pe care, din oportunism politic, ministrul de război al SUA a avut cinismul de a-l numi, „un om înţelept”). Acest simptom, întâmplarea tragică din ianuarie 2004 petrecută în Borloveni, arată limpede esenţa „noului imperiu”, care este dorinţa, conştientă ori inconştientă, de a distruge. Această trăsătură aşează „noul imperiu” în fioroasa companie a celui asirian, mongolo-tătar şi sovietic. Dacă aceasta poate fi o consolare, atunci trebuie arătat că viaţa acestui tip de imperiu a fost întotdeauna foarte scurtă.

%d blogeri au apreciat: